Unelte antice de piatră, găsite în China, sunt cele mai timpurii dovezi ale recoltării de orez

Un nou studiu condus de Dartmouth College, din SUA, care a analizat unelte antice de piatră din sudul Chinei a descoperit cele mai vechi dovezi ale recoltării orezului, datând încă de acum 10.000 de ani.

Cercetătorii au identificat două metode de recoltare a orezului, care au ajutat la inițierea domesticirii plantei. Rezultatele sunt publicate în PLOS ONE.

• Singura relatare „de la fața locului” dezvăluia data exactă în care orașul Pompeii a fost distrus
• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?

Orezul sălbatic este diferit de orezul domesticit prin faptul că orezul sălbatic elimină în mod natural semințele coapte, împrăștiindu-le pe pământ când se maturizează, în timp ce semințele de orez cultivate rămân pe plante când se maturizează.

O serie de unelte antice de piatră arată cum se recolta orezul cu mii de ani în urmă

Pentru a recolta orez, era nevoie de un fel de unelte. La recoltarea orezului cu unelte, cultivatorii timpurii selectau semințele care stăteau pe plante, așa că treptat proporția de semințe rămase a crescut, rezultând domesticirea.

„Pentru mult timp, una dintre enigme a fost faptul că nu au fost găsite unelte antice de piatră, necesare recoltării, în sudul Chinei din perioada neolitică timpurie sau din Noua Epocă a Pietrei (cu 10.000-7.000 de ani în urmă), perioada în care știm că orezul a început să fie domesticit”, spune Jiajing Wang, autoare principală a studiului și profesoară asistentă de antropologie la Dartmouth.

„Cu toate acestea, când arheologii lucrau la mai multe situri neolitice timpurii de pe cursul inferior al râului Yangtze, au găsit o mulțime de bucăți mici de piatră, care aveau margini ascuțite care ar fi putut fi folosite pentru recoltarea plantelor”, adaugă ea.

„Ipoteza noastră a fost că poate unele dintre acele bucăți mici de piatră erau unelte de recoltare a orezului, lucru confirmat de rezultatele noastre”, spune cercetătoarea, citată de Phys.org.

Unde au fost găsite aceste unelte antice de piatră?

În cursul inferior al râului Yangtze, cele mai timpurii două grupuri culturale neolitice au fost Shangshan și Kuahuqiao.

Cercetătorii au examinat 52 de unelte antice de piatră cioplită din siturile Shangshan și Hehuashan, acesta din urmă fiind ocupat de culturile Shangshan și Kuahuqiao.

Uneltele au un aspect aspru și nu sunt fin lucrate, dar au margini ascuțite. În medie, uneltele sunt suficient de mici pentru a fi ținute într-o mână și măsoară aproximativ 4,3 centimetri în lățime și lungime.

Pentru a determina dacă uneltele de piatră au fost folosite pentru recoltarea orezului, echipa a efectuat analize de uzură și de reziduuri fitolitice.

Pentru analiza uzurii, micro-zgârieturile de pe suprafețele uneltelor au fost examinate la microscop pentru a determina modul în care au fost utilizate. Rezultatele au arătat că 30 de unelte au modele de uzură similare cu cele rezultate din recoltarea plantelor silicioase (bogate în silice), printre care și orezul.

Striațiile fine, lustruirea și marginile rotunjite au diferențiat uneltele care erau folosite pentru tăierea plantelor de cele care erau folosite pentru prelucrarea materialelor dure, tăierea țesuturilor animale și răzuirea lemnului.

Domesticirea orezului

Apoi, cercetătorii au analizat reziduurile microscopice rămase pe pietre, cunoscute sub numele de „fitoliți” (schelete de silice ale plantelor). Ei au descoperit că 28 dintre unelte conțineau fitoliți de orez.

„Ceea ce este interesant la fitoliții de orez este că coaja și frunzele de orez produc tipuri diferite de fitoliți, ceea ce ne-a permis să stabilim cum a fost recoltat orezul”, spune Wang.

Descoperirile din analizele uzurii și fitoliților au ilustrat faptul că s-au folosit două tipuri de metode de recoltare a orezului: tehnicile „cuțit-deget” și „seceră”. Ambele metode sunt încă folosite în Asia în ziua de astăzi.

Uneltele de piatră din faza timpurie (10.000-8.200 de ani în urmă) au arătat că orezul a fost recoltat în mare parte folosind metoda „cuțit-deget”, în care se recoltează paniculele din vârful plantei de orez. Rezultatele au arătat că uneltele folosite pentru recoltarea cuțit-deget aveau striații care erau în principal perpendiculare sau diagonale pe marginea uneltei, ceea ce sugerează o mișcare de tăiere sau de răzuire, și conțineau fitoliți din semințe sau fitoliți din coajă de orez, ceea ce indică faptul că orezul a fost recoltat din vârful plantei.

„O plantă de orez conține numeroase panicule care se maturizează în momente diferite, așa că tehnica de recoltare cuțit-deget a fost utilă în special atunci când domesticirea orezului era în stadiu incipient”, spune Wang.

Metoda secerării

Însă uneltele din faza ulterioară (8.000-7.000 de ani în urmă) au avut mai multe dovezi de recoltare prin secerare, în care a fost recoltată partea inferioară a plantei. Aceste unelte antice de piatră aveau striații care erau predominant paralele cu marginea instrumentului, ceea ce reflectă faptul că probabil a fost folosită o mișcare de secerare.

„Recoltarea prin secerare a fost folosită la o scară mai largă atunci când orezul a devenit mai domesticit și mai multe semințe coapte au rămas pe plantă”, spune Wang.

„Deoarece se recolta întreaga plantă în același timp, puteau fi folosite și frunzele și tulpinile plantelor, cum ar fi pentru combustibil, materiale de construcție și alte scopuri, făcând această metodă de recoltare mult mai eficientă”, a încheiat cercetătoarea.

Vă recomandăm să citiți și:

Cea mai veche dovadă privind gătirea alimentelor de către oameni a fost descoperită în Israel

Noi descoperiri la templul lui Demeter din Creta. Ce artefacte au scos la lumină arheologii?

Unele dintre cele mai vechi semne de viață de pe Pământ, descoperite în Australia

Sute de mumii și piramida unei regine necunoscute, dezgropate lângă mormântul lui Tutankhamon